Închinat doar mie, Evei
Inima își pleacă capul, dar îți arde în învieri!
Când biblia iubirii tace în altarul de sub umeri!
O mărgea nemăsurată într-o fragedă podoabă!
Frumoasă, cochetă, vorbind aceeași limbă în grabă!
Drag îmi ești tu Mângâiere, când aprinzi măreț o stea!
Când amicul tău amorul ne ține locului alăturea!
Raza de suflet blajin își desface dulceața în valuri!
Privire în privire, în brațe calde, în tandre dueluri!
Ochii mei îți știu și buza caldă și fiorul!
Și oceanul de dor liniștit când sărută viitorul!
Doar tăcerea ta fugară a stăpânit pământul nebună!
Când eu, supusa timpului răsar cu blânda lună de mână!
Dar îndulcește-mi ochii și la finele poemei!
Cu un rai plin de iubire, închinat doar mie, Evei!
No comments:
Post a Comment