SERVO FEUDALE...
Plec capul jos și mă închin,
Căci nu-mi găsesc alinul,
Eu n-am băut cupe de vin,
Dar azi refuz pelinul.
Ajunge cât am plugărit,
În foamea îndurată,
Boierii cum i-am slugărit,
Fără apă curată.
Mi-e jugul pus dar îl dau jos,
Chiaburii vreau să știe,
Că prea mult timp le-am dus folos
Și-o viață-n iobăgie.
De cand mă știu sunt pe ogor,
Cu plugul meu în mână,
Cu lacrimi eu ar pe răzor,
Căci soarta mi-e stăpână.
Pământul lor l-am semănat,
Cu trudă și sudoare,
Iar la vreme de secerat
Eram tot ars de soare.
Hambarele lor le-am umplut,
Cu rodul muncii mele,
Sub ploile ce au căzut,
În nopți fără de stele.
Căci înflorită-i nedreptatea
Și lângă animale-s pus,
Mi-a fost luată libertatea,
De munca grea am fost răpus.
Iar clipele îmi sunt cernute,
De tot ce este mai frumos,
În haine cu dureri țesute
Mă-mbrac sub cerul furtunos.
Ce îmi doresc? Nu vreau avere,
Nimic din ce nu e al meu,
Dar îmi doresc cu-a mea putere
Să rup în două jugul greu.
Să pot munci al meu pământ
Și să îl ar cu demnitate
Să mă închin doar Celui Sfânt
Să am o viață-n libertate.
Să seamăn grâul pe ogor,
La vreme ploi să cadă,
Sa îmi coc pâinea în cuptor,
Cu boii în ogradă,
Să-ncalț opinca bucuros,
În spate-mi iau cojocul,
De ziua-i frig eu cânt voios,
Căci munca îmi e focul.
Să-mi văd copiii fericiți,
Cu toți când stăm la masă,
În școli să fie instruiți
Când vor pleca de-acasă.
Apusul meu când va veni
Nu va fi-n slugărire,
Tăcerea mea va deveni,
Un zbor spre nemurire.
No comments:
Post a Comment