EX NIHILO...
(creat din nimic)
Înainte de a mă naște, înainte să gust din izvoarele dulci și amare ale vieții, înainte să văd zorii primei dimineți, înainte să văd curcubeul și să miros parfumul florilor, eu existam. Înainte să fac primii pași pe ulița satului meu, înainte ca secundele să curgă ca boabele de nisip în clepsidra timpului, tu mi-ai scris povestea vieții mele și mi-ai împletit existența cu tine. În leagănul copilăriei mele m-am trezit și am înțeles, că tu erai dintotdeauna neschimbată. Nu am știut cine ești, dar m-ai strigat pe nume de mii de ori. Îmbrăcată în haina bunătății mi-ai fost adăpost, m-ai ocrotit de frig si ploi. În vreme de foamete ai fost pâinea mea. Dintotdeauna am știut că exiști! Azi stau la masa tăcerii și te întreb: Tu cine ești? Între două bătăi de clopot, pierdute în liniștea serii aud ecoul tău care îmi răspunde:
Sunt dragostea...
Sub pleoape tremurânde am ascuns chipul tau, blând ca luna și strălucitor ca soarele. La fereastra mea de suflet s-au oprit șoaptele tale dragoste, plutind pe aripi de dor. Roua speranței s-a lăsat peste grădina bucuriei mele, florile păcii au înflorit înainte de răsărit, iar umbrele nopții s-au ascuns în gânduri nerostite. Porțile sufletului meu se deschid singure. Las să intre înăuntru raze calde, încărcate de sentimente profunde, ce ies acum la suprafață, din adâncul oceanului de iubire. Se aud melodii suave, pe acordurile eternității. Versul lin se strecoară dincolo de timp, de realitatea pe care o cunosc eu. Morile prezentului îmi macină clipele și le transformă în pulbere de amintiri. Ele zboară spre o lume nouă, pe cărările infinitului, prin locuri neatinse și neumblate de nimeni.
Trecutul e parte din mine, nu-l pot nega, nici alunga. Corăbiile scufundate de furtuni clandestine și ploi de lacrimi prind viață și ies la suprafață, iar valurile line aduc pe țărm amintiri cu tine. Doar o singură frunză se desprinde tăcută din copacul vieții. Cândva ea cânta un cântec al dragostei, ce l-am auzit pentru prima dată, cu mulți ani în urmă. Dar azi se așează tăcută, pe culmile sufletului meu. Privind-o mi-am adus aminte de prima ta melodie, dragoste. Ți-am țesut o haină nouă, cu firul de aur al iubirii mele. Ți-am împletit o cunună din șapte stele, câte o stea pentru fiecare etapă a vieții.
Acum când te văd, te simt și te trăiesc, te rog să te așezi lângă mine. Să bem împreună din cupa vieții. Am copt o singură pâine pe vatra inimii, în cuptorul timpului și vreau să o împart cu tine. Pe cerul meu strălucește doar o singură stea. Când tu răsări peste văile vieții , bruma nesiguranței dispare și ceața incertitudinilor se risipeste. Roua se transformă în diamante și zâmbetul tău în fericire.
Stai lângă mine, dragoste!...
